865

23

Interviu

Limba română din Basarabia plânge, dar este plină de speranță...

Luni, 29 Martie 2021

Interviu

Ghenadie
Râbacov

Zidirea

Limbii
Române

Spre

Un viitor
decent

„M-am născut în ianuarie, în plină iarnă, când e ger de crapă pietrele, dintr-o mamă excepțională de origine română și un tată udmurt” – așa se prezintă mereu atunci când îl întrebi de unde își trage rădăcinile și încotro se îndreaptă. Vorbim despre Ghenadie Râbacov, profesor, cercetător, traducător și blogger. În continuare aflăm într-un interviu pentru portalul nostru romania.mea ce înseamnă pentru Ghenadie Râbacov “să lupte” pentru vorbirea corectă a limbii române și de ce, încă, la aproape trei decenii de idenpendeță mai avem restanțe la testul conștiință românească.

ROMÂNIA MEA: Întotdeauna ai fost adeptul limbii române așa cum ne-a lăsat-o Eminescu, dar în goana de a fi „cool” și „mișto” cum e să reziști acestor tentații și să promovezi în fiecare zi corectitudinea și frumusețea limbii române?  

Ghenadie Râbacov: Limba română în R. Moldova este încă în așteptarea statutului pe care l-a dorit și Eminescu, statutul de unică stăpână. Și tot ea, măreața și mult preafrumoasa Limba Română, este dornică de dragoste pe care noi, cetățenii, i-o putem exprima prin vorbirea și scrierea corectă. Nu-i putem blama pe tineri pentru faptul că preferă un limbaj mai dezinvolt și, poate, nestingherit de norme. De vină sunt și anglicismele, care au invadat toate segmentele societale. Datoria noastră, a profesorilor, este de a cultiva tinerilor frumosul prin limbă și limba prin frumos, prin modele proprii. Un dascăl este un fel de influencer pentru elevii și discipolii săi. De aceea, schimbarea pornește de la noi. E nevoie de dialog. După mine, cadrele didactice ar trebui uneori să evite formula hiper-academică de prezentare, să valorifice din plin fondul lexical al limbii, însă fără a cădea în capcana utilizării excesive a neologismelor, din simpla dorință de a epata. Asta încerc să fac eu în munca de zi cu zi, atât în sălile de studii cât și prin intermediul scrisului. A promova corectitudinea limbii este o onoare și o activitate misionară. Iar rezistența la fenomenul de parazitare a limbii române stă în dorința tinerilor de a fi mai buni, inclusiv sub aspect lingvistic, și de a avea drept pavăză adevărul istoric și științific.

ROMÂNIA MEA: Ești profesor la Liceul Teoretic român-francez „Gh. Asachi” – o instituție care mereu s-a poziționat ca o luptătoare a adevărului românesc. Ce înseamnă pentru tine să faci parte din acest colectiv și cum contribui tu la realizarea acestui deziderat?

Ghenadie Râbacov: La Liceul Român-Francez „Gheorghe Asachi” Unirea se înfăptuiește în fiecare zi, prin proiecte academice bilaterale, schimburi de carte, conferințe științifico-practice, parteneriate durabile în învățământ și, mai recent, prin întâlniri online cu participări ale tinerilor din ambele state românești. A fi parte din marea familie asachiană înseamnă a contribui la înlăturarea frontierelor de orice natură și la zidirea unui spațiu educațional sănătos în care fiecare, de la mic la mare, simte românește. Aportul meu este ca și cel al fiecărui cadru didactic care luptă pentru libertate. Eroul lui Goethe, Faust, afirma: „Își merită viața, libertatea-acela numai /Ce zilnic și le cucerește ne-ncetat”. Iată de ce suntem mereu în prima linie, în lupta pentru libertate și adevăr; ne dorim să deținem controlul asupra realității pentru a o putea schimba, nu pentru ne fi impusă.   

ROMÂNIA MEA: La trei decenii de independență a Republicii Moldova, cum se simte limba română în ținutul basarabean?

Ghenadie Râbacov: Limba este plămânul prin care respiră întreaga națiune. Cu regret, după trei decenii de independență artificială, avem mari probleme de respirație. Limba română din stânga Prutului se zbate între suferință și aspirația spre un loc binemeritat în spațiul valoric european. Vorbim greșit acasă, în stradă, la televizor, la școală, în Parlament, în Guvern, în Internet. Limba pe care o auzim chiar și în pretinsele medii intelectuale este adesea nu doar vulgarizată, ci și, în mare parte, agramată. Lipsa de dicțiune, articularea defectuoasă a cuvintelor, tonul răstit și agresiv preferat de unii vorbitori, sărăcia vocabularului și, bineînțeles, faimoasele rusisme și cuvinte-mutant sunt doar câteva dintre păcatele lingvistice ale basarabenilor. Și nu cred că e cazul să-i învinuim pe ruși din moment ce ne este rușine când realizăm la cât de superficial o cunoaștem noi, nativii. Nostra culpa finita est! 

Limba română din Basarabia plânge, dar în același timp este plină de speranță. De-a lungul secolelor, ea a rezistat invaziei și dominației străine. Va rezista și acum! Nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să o distrugă! Problema care ar trebui pusă acum este REromânizarea limbii, în ciuda tuturor moldoveniștilor certați cu istoria și Cartea.

Considerați necesară o platformă de promovare editorială pozitivă precum România Mea?

59

voturi

ROMÂNIA MEA: Într-un articol scris de tine spuneai, citez: “Limba română foarte mulți o reduc la statutul de Cenușăreasă, unii prin ignoranță impertinentă la nivel politic, alții prin vorbirea stâlcită care nu e altceva decât o palmă peste obrazul celor care au păstrat-o cu sfințenie pentru a o transmite nouă, generațiilor curajoase și setoase de adevăr”, citat încheiat. Cât de dificil este să promovezi latura adevărată a limbii materne?

Ghenadie Râbacov: „S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române”, spunea marele Poet Grigore Vieru. A ostenit natura, au ostenit și lingviștii, în timp ce alții rămân la toate rece. Și acest lucru doare. E dureros și extrem de greu să trăiești pe o palmă de pământ bântuită de criză identitară și propagandă anti-românească, în care mulți dintre cetățeni încă nu știu cine sunt și de unde vin. Subiectul limbii a fost și este profund politizat în R. Moldova. Discuțiile despre limbă trezesc furia și „dezbină societatea”, dacă e să citez guvernările care s-au perindat de la independență încoace.

Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții. La fel e și în cazul limbii. A promova corectitudinea limbii este o misiune dificilă, dar nu și imposibilă. Populația ar trebui să înțeleagă un lucru: a vorbi corect nu este numai treaba profesorilor de literatură și a scriitorilor. Folosirea corectă și estetică a limbii române nu este un monopol al elitei, ea se poate învăța. Sunt sigur că noile generații, oriunde se vor afla, vor ține cont de acest lucru și își vor exercita cu demnitate datoria patriotică: cea de a utiliza corect limba și de a-i cuceri bogățiile. 

ROMÂNIA MEA: Cum vezi apropierea celor două maluri de Prut?

Ghenadie Râbacov: Unirea cu Patria-Mamă este o dorință firească a basarabenilor de a reveni în albia normalității. Indiscutabil, eradicarea sechelelor ticălosului Pact Hitler-Stalin și eliminarea graniței de pe Prut este singura cale de integrare în UE și NATO și unicul drum spre un viitor decent, prosper și sigur pentru toți cetățenii, indiferent de etnie. Pentru realizarea acestui deziderat e nevoie de un curaj redutabil, dăruire, determinare și, mai ales, de o puternică dorință de schimbare. Societatea se va trezi! De fapt, cele două maluri ale Prutului nu au fost despărțite niciodată. Frontiera nedreaptă de pe Prut nu a făcut decât să ne apropie și mai mult. Drept dovadă e creșterea continuă a numărului de unioniști. Reîntregirea de jure a poporului român se va produce și ea, mai degrabă sau mai târziu, pe cale politică și într-un mod democratic.

ROMÂNIA MEA: Acum câțiva ani, ai avut încercări de a lăsa totul în Republica Moldova și să începi o altă viață în România. De ce ai mers către acest pas și ce te-a făcut să revii la Chișinău?

Ghenadie Râbacov: Este adevărat! Am avut încercări și am revenit la Chișinău. Probabil a fost o chemare a vocației, dar și a Celui de Sus. Oricând pot trece din nou Prutul. Și aici și acolo este Țara mea. Și aici și acolo mă simt Acasă. Între frați nu există hotare.

ROMÂNIA MEA: A vorbi limba română corect și frumos, astăzi, în Republica Moldova înseamnă...?

Ghenadie Râbacov: A vorbi corect și nuanțat limba română înseamnă a fi împăcat cu Mama, cu Dumnezeu și cu tine însuți, a fi solidar cu toată suflarea românească în lupta cu patologiile sociale injectate de dușmani pe parcursul veacurilor și, ca să folosesc cuvintele pe care le-ai folosit mai sus, a vorbi frumos românește este „cool” și „mișto”. Vorbirea corectă nu este un moft, ci o necesitate și o responsabilitate civică.

Guțu Vitalie

Jurnalist Senior

Guțu Vitalie




Articole preluate