225

3

Teatru

Tinca MARDARI - Responsabilitatea să o joci pe Maria Tănase

Duminica, 18 Octombrie 2020

Teatru

Republica
Moldova

Teatrul

Înseamnă
Viață

Când

Cuvântul
Se trăiește

Tinca MARDARI: „Este o responsabilitate să o joci pe Maria Tănase. Încerc să redau nu doar vocea, ci şi durerea, dorul şi iubirile înflăcărate” Actrița Tinca MARDARI are o profunzime, o sensibilitate și o voce aparte. Trăiește prin emoție și, probabil, ea însăși e o emoție. Tinca MARDARI debutează fulminant în anul 2016 pe scena teatrului „Alexei Mateevici”, în spectacolul „Maria Tănase: Aș muri, moartea nu-mi vine”, regia Nelly Cozaru. În prezent, este actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, joacă în peste 10 spectacole: „Livada de vișini”, „12 scaune”, „Copiii foametei. Mărturii”, „Aveți ceva de declarat? ”, „Casa Zoikăi”, ș. a.

Tinca, tu trebuie să faci teatru!

-Când și cum teatrul și-a făcut leagăn în viața și în inima Tincăi Mardari?

Tinca MARDARI: Când eram mică îmi plăcea să cânt, la un moment dat mi-am dat seama că vreau nu doar să cânt, ci să fac și teatru. La școală toți colegii, profesorii îmi spuneau: Tinca, tu trebuie să faci teatru! După absolvirea liceului am depus actele la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, am intrat din prima la actorie, am învățat bine și am încercat să iau tot ce era mai bun de la profesorii mei, care aveau Școala de Teatru „Boris Şciukin” de la Moscova.

-Сe trebuie să cunoască publicul spectator despre actrița Tinca Mardari?

Tinca MARDARI: Iubesc viața, iubesc oamenii și teatrul. Am studiat la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, sunt absolventă  a Facultății de Arte Dramatice, AMTAP. Cred că am mai spus-o undeva, măcar o dată pe saptămână  merg la aeroport, e o plăcere nebună să stau acolo, să văd cum decolează și aterizează avioanele, mă uit la oameni, mă gândesc unde pleacă, de unde vin, ce viață au, vezi oameni care se întâlnesc cu flori, alții se despart cu lacrimi, asta mă inspiră, apoi port cu mine acea sticluță cu amintiri.

-În anul 2016,ai debutat în spectacolul „Maria Tănase: Aș muri, moartea nu-mi vine”, în regia N. Cozaru, povestește-ne cum a fost?

Tinca MARDARI: După ce am absolvit în anul 2016, am venit la masterat și regizoarea spectacolului „Maria Tănase: Aș muri, moartea nu-mi vine”, Nelly Cozaru mi-a propus să fac partea din acest proiect și eu m-am aventurat, știam că mă așteaptă o muncă și o ardere la superlativ, pentru că Maria Tănase este o celebră interpretă de muzică populară, ușoară, lăutărească și romanțe, supranumită „Pasărea măiastră” de către Nicolae Iorga, care s-a făcut renumită în toată lumea, iar să transmiți felul de a fi, de a simți, comportamentul acestei figuri proeminente este destul de dificil. Din start mi-a fost foarte greu, pentru că în acest spectacol mai și cânt, și atunci îmi era greu să ajung la timbrul vocal, trebuia să-mi ajustez vocea la acele note specifice doar Mariei Tănase.

-Cum te-ai apropiat de factura personajului Maria Tănase?

Tinca MARDARI: Am lucrat mult asupra acestui personaj, m-am documentat din interviuri, din mici citate, articole din ziare, din documente de arhivă, am ascultat spectacolele radiofonice, toate mă apropiau de Maria Tănase, îmi trezeau interes și curiozitate. Pentru mine era important să înțeleg nu doar cine a fost Maria Tănase, ci să văd cum a cules cântecele din toate zonele României, unde a cântat, pentru cine… am citit un interviu în care Maria Tănase relata despre faptul cum la o înmormântare se ascunseră după o cruce și asculta cum se bocește, spunând că acel bocet era extraordinar de frumos, specific doar neamului românesc.

-Monospectacolul „Maria Tănase. Aș muri, moartea nu-mi vine”, e despre un mărgăritar al muzicii românești, cât de greu/ ușor este să-ți asumi interpretarea acestui rol?

Tinca MARDARI: Este o mare responsabilitate să o joci pe Maria Tănase. Încerc să redau nu doar vocea acesteia, ci și să transmit felul cum a trăit, iubirile înflăcătare și fulgerătoare, durerile, dorurile și zbuciumul. Când am început să lucrez la acest spectacol eu vedeam deja cântecele altfel, simțeam dincolo de cuvânt, pentru că Maria Tănase nu cânta deodată, ea lăsa „cântecul să se coacă”, Maria Tănase cânta și în bordei și în palate, ea cânta pentru toată lumea și asta o deosebea de toți.

-Există un punct de sincronizare a calităților Mariei Tănase cu cele ale Tincăi Mardari?

Tinca MARDARI: Da, probabil, bunătatea și dragostea față de oameni, asta mă face să mă regăsesc în ființa Mariei Tănase.

-În anul 2018 v-ați regăsit printre Laureaţii Premiului Municipal pentru Tineret, domeniul Arte, ce a însemnat acest premiu pentru o tânără actriță?

Tinca MARDARI: În primul rând forță, putere, încredere să merg mai departe și să știu că ceea ce am făcut eu până acum, nu a fost în zadar.

Teatrul înseamnă viață în dimensiunea ei amplă…

-Cum ai descrie pulsul/ritmul vieții teatrale din Republica Moldova, în ultimii 5 ani?

Tinca MARDARI: Să faci teatrul în Republica Moldova este foarte plăcut, interesant, dar sigur că, este puțin plătit. Dar mai presus de asta, când auzi aplauzele spectatorului, vezi o floare, asta șterge orice urmă de îndoială. Teatrul a evoluat și el nu va dispărea niciodată, teatrul a fost și va fi. Astăzi, nu mai vorbim despre problema publicului, sălile Teatrului Național „Mihai Eminescu” sunt mereu pline, chiar arhipline, oamenii vin la teatru și asta bucură mult.

-Dacă ar fi să dai o notă teatrului din Republica Moldova, la etapa actuală, care ar fi ea?

Tinca MARDARI: Un 8 sănătos, până la 10 mai este de lucrat, atunci când ieși din țară și vezi ce decor, ce lumini, ce tehnică au pentru a face un spectacol, îți dai seama că noi, în Republica Moldova, avem suficient potențial, dar nu întotdeuna și resurse financiare pentru o reprezentație teatrală care ar răsturna parametrii clasici.

-În această ordine de idei, ai putea să treci în revistă 3 probleme cu care se confruntă teatrul autohton?

Tinca MARDARI: Probabil una dintre cele mai esențiale ar fi mobilitatea actorilor, un actor trebuie să joace și pe scenele din afară, bunăoară, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”  deja acest lucru a luat viață, trupa teatrului a jucat și în România (la Iași, la București etc.).

Considerați necesară o platformă de promovare editorială pozitivă precum România Mea?

50

voturi

-Știu că Teatrul Național „Mihai Eminescu” participă în turneul din România, în cadrul proiectului „Teatrul Românesc la București, Iași și Chișinău”, cum este privit teatrul autohton dincolo de hotarele țării?

Tinca MARDARI: Foarte bine este primit, sălile mereu sunt pline, avem reacții și recenzii foarte pozitive. Noi mergem cu 2-3 spectacole noi și de regulă, oamenii reacționează foarte plăcut, pentru că actorii noștri au școală rusească și ei joacă mai mult cu sufletul.

-Teatrul este mai mult o imitație sau o iluzie a realității în care trăim?

Tinca MARDARI: Nu joci teatru pentru tine, tu joci pentru spectator, iar teatrul se face în echipă, unde fiecare actor își are propriul rol-destin. Teatrul înseamnă viață în dimensiunea ei amplă. Nu știu dacă actorul redă o copie fidelă a realității, sau o ficțiune ce pornește de la o realitate, actorul când joacă își asumă rolul pe bune, actorul pentru câteva ore se sincronizează cu personajul și devin una.

Teatrul se face atunci când cuvântul se trăiește …

-Viața este un spectacol?

Tinca MARDARI: Nu, viața bate filmul și bate teatrul.

-Actoria se poate face și în afara cuvântului?

Tinca MARDARI: Teatrul se face atunci când cuvântul, mișcarea și emoția se trăiește.

-Actriță de film sau actriță de teatru?

Tinca MARDARI: Actor de teatru, pentru că teatrul înseamnă să fii viu, să respiri, să râzi și să plângi împreună cu spectatorul. Teatrul se face aici și acum.

-Teatrul de mâine va fi …

Tinca MARDARI: Teatrul va fi, ceea ce e frumos – pictura, sculptura, literatura, muzica asta nu va muri niciodată. Arta nu poate muri!

Tugarev Laura

Jurnalist Senior

Tugarev Laura




Articole preluate