352

1

Cultură

Muzeul de Istorie și Etnografie - o oază de cultură

Duminica, 18 Octombrie 2020

Muzeul

De Istorie
și Etnografie

1432

Atestare
Călărași MD

10.000

De exponate
în muzeu

Trecutul și prezentul își dau mâna la Muzeul de Istorie și Etnografie din orașul Călărăși, Republica Moldova. Muzeul a apărut recent pe harta muzeistică din Republica Moldova. Timp de șase ani de zile instituția a reușit să se impună ca un simbol al trecutului și prezentului. O muncă asiduă, zi de zi, o depune Mariana Iurcu, muzeograf. Fiind și ghid de turism al orașului Călărași, am decis ca Mariana Iurcu să ne facă o vizită prin Muzeul de Istorie și Etnografie din Călărași.

România Mea: De ce a fost nevoie de apariția unui muzeu de Istorie și Etnografie în orașul Călărași?

Mariana Iurcu: Când un gospodar are un teren uscat și secetos în grădina sa, se mobilizează și îl îngrijește, dându-i apă, până îl aduce la condiția unui pământ pufos și arabil. La fel asociez și cu partea culturală a orașului Călărași, și în cazul nostru, de când este orașul Călărași atestat în 1432, niciodată nu am avut un muzeu, și lipsa unui centru de agrement, a făcut să fie necesar să se fondeze un muzeu, și să se dea apă culturală societății. Astfel, în 2014 prin decizia consiliului orășenesc s-a votat pentru un loc în care cultura, arta, istoria, să fie și la ea acasă - Călărași. În plus, colecția lui Dumitru Scvorțov-Russu, sculptor și monumentalist călărășean, se află întrun depozit inadecvat și precar, a făcut să se mobilizeze autoritățile publice locale pentru a crea un loc de păstrare acestei impresionante, în valoare, calitate și cantitate, colecție. Astfel, în 2015 în septembrie, Muzeul de Istorie și Etnografie ”Dumitru Scvorțov-Russu” or. Călărași, avea deja o clădire toată a sa, în centrul orașului pe Str. Mihai Eminescu 32, fiind chemat și buricul orașului.  

România Mea: Instituția muzeală poartă numele sculptorului Dumitru Scvorțov-Russu. A cui a fost inițiativa ca muzeul din Călărași să fie numit în cinstea maestrului?

Mariana Iurcu: Inițiativele frumoase toate sunt luate în interiorul muzeului, de către o echipă mică, dar voinică, și inițiativa dată a fost propusă de mine, muzeograful Mariana Iurcu, și fără probleme a fost acceptată de directorul muzeului Ana Pșenițchi și colegi. (Suntem trei specialiști, un director, și staful auxiliar). În 2019 la începutul anului, am venit cu propunerea de a redenumi muzeul, și prin toamnă deja aveam toate actele în regulă și cu nume nou pentru muzeu. Dorința mea a fost pur una simplă, căci am văzut că în oraș, pe parcursul acestor 5 ani de când avem primul muzeu în Călărași, s-au mai deschid muzee, fie publice, fie private, și ca să ne deosebim s-a decis să îi dăm un nume, și care nume, dacă nu în cinstea lui Dumitru Scvortov-Russu, cel care prin colecția sa, merită post-mortem să fie onorat în așa mod.

România Mea: Aș vrea să ne ghidați un pic prin Muzeu și să ne povestiți ce aveți la fiecare etaj, pentru a vedea împreună ce comori ați adunat de-a lungul timpului?

Mariana Iurcu: Muzeul de Istorie și Etnografie din Călărași, astăzi, are o colecție de peste 10 mii de exponate, cu valoare istorică, artistică și culturală, printre care: obiecte de etnografie, sculpturi, picturi, schițe, fotografie, vestimentații, arheologie, arme și armuri, instrumente muzicale, tehnică, papetărie, numismatică, obiecte de cult religios etc. 

Muzeul orășenesc, dispune de nouă săli expoziționale, fiecare având tematica distinctă. Colecția cea mai valoroasă a muzeului - peste două mii de lucrări, donate de fiica sculptorului Dumitru Scvorțov, Mariana Scvorțova - se află în sala de expoziții  cu sculpturi, grafica, picturi, lucruri personale ”Dumitru Scvorțov – Russu”. 

Peste o mie de exponate etnografice din raionul Călărași regăsim în sala ”Casa Mare”covoare, prosoape, unelte de uz casnic, oale, vestimentație, mobilier etc., iar sala ”Călărași - Târg”,  care abordează istoria localității cu populația preponderent evreiască în sec. XVIII -XIX, pune la dispoziția vizitatorilor fotografii, documente, haine, valize, obiecte de cult, obiecte de uz casnic, mărturii, colecții de carte, lucruri personale ale evreilor migranți spre Palestina, Argentina, Canada, Rusia și altele. 

La compartimentul arheologie se regăsesc vestigii din perioada pre-istorică și până în Evul Mediu, sala numărând peste o mie de exponate. Iar în 2020 am primit vestigiile de arheologie a civilizației Cucuteni-Tripolie găsite pe teritoriul localității Călărași, cu săpăturile gazoductului Iași-Chișințî din anul 2018, și aduse de Agenția Națională de Arheologie,  la muzeu, dar le vom expune publicului larg în primăvara anului 2021, căci aceste vestigii, amfore, prețioase și cu o încărcătură istorică, necesită un mobilier adecvat. 

Aparate de radio, telefoane, mobilier, orologii, samovare, fotografii, obiecte de vestimentație pot fi admirate la compartimentul ”Perioada Sovietică”, căci aceasta temă pe alocuri încă este una de interes pentru vizitatorii muzeului, mai ales pentru turiștii străini. 

Nostalgicii pot vedea instrumente muzicale de la sfârșitul sec. XIX începutul sec. XX în sala de expoziții ”Instrumente muzicale Retro”, aceste instrumente care au aparținut cândva școlii muzicale ce a activat în anii 1970-1999 în aceeași clădire în care se află azi muzeul. 

Cel mai interesant instrument muzical și deosebit, este totuși țitera ce datează de la jumătatea anilor 80 și a fost folosită de către muzicanții evrei, ce au format și ansambluri muzicale în oraș sau au fost profesori la această școală muzicală. 

Peste 1500 de monede din cele mai vechi timpuri și arme folosite în diverse războaie,  pot fi văzute în cadrul sălii ”Arme, Armuri și Numismatică” și tot aici aveam mai nou colecția de monedă și bancnote aduse de turiștii straăini din diferite colțuri ale lumii. 

Pragul muzeului l-au călcat turiștii din America Latină, Europa, America de Nord, Argentina, Israel, Rusia, România, Turcia, Kazahstan și multe alte țări. 

Iar în sala de expoziții ”Turism Religios” oferă vizitatorilor informații și documente despre bisericile de lemn, ce datează din sec. XVIII, despre cele 4 mănăstiri a sec. XVIII-XIX,  icoane, vestimentație, piese religioase, ș.a, dar mai ales bijuteria locală este Bisericuța de 16 mp, de la Oricova - un sătuc mic în administrația orașului Călărași și aici se află cea mai mică biserică din Moldova și România, construită de ieromonahul Savatie Baștovoi și pictată pe exterior și interior de el și alți pictori aduși din străinătate. Aceste fresce sunt unice prin culoare și metoda lor de pictură. 

Muzeul mai dispune și de o Sala de expoziție temporară ce pune la dispoziția vizitatorilor informații care permit explorarea patrimoniului muzeului, dar și a colecționarilor privați autohtoni și din străinătate prin expoziții cu tematica diferită în palmaresul muzeului, din care am să menționez cateva colecții expuse cum ar fi: ”Arme Medievale”, ”Animale și păsări împăiate”, ”Chipiuri Militărești”, din colecția personală a vestitului colecționar, Petru Costin (dublu titular Guiness Book), originar de pe meleaguri călărașene; ”Satul Căbăiești în o sută de povești”, colecția de o sută de fotografii a tânărului student Stas Diacov; ”Călărași prin prisma meșterilor populari cu mâini dibace și mâini de aur” – colecția de fotografii ale meșterilor populari din raionul Călărași;  ”Ars Longa Vita Breve” – colecția de picturi și schițe ale sculptorului  Dumitru Scvorțov – Russu; expoziții de picturi personale ale artistei plastice Inga Edu și ale scriitorului Savatie Bastovoi, și mulți alții.

România Mea: La ce piese muzeale țineți cel mai mult?

Mariana Iurcu: Dacă mă întrebați pe mine personal, ca muzeograf, care am creat mai multe Săli expoziționale cu tematică în muzeu, atunci îmi este greu să aleg, căci sunt ca o mama cu foarte mulți copii, ce trebuie să aleg între ei și să decid care îmi este mai mult la inimă. Fiecare sală expozițională are ceva deosebit ca valoare, ca parte spirituală, sau ca lucru greu de găsit, ori lucrul cu care ieșim în evidență, dar am să fac un efort și am să numesc câteva. Țitera ce datează de la jumatatea sec. XIX și adusă pur întamplator la muzeu. Isus Cristos - sculptura din lemn, care este din colecția lui Dumitru Scvorțov, dar se afla în sala expozițională de lucrări religioase, tot aici icoana din colecția personală a familiei mele, ce am adus-o la muzeu să fie admirată, o icoană zisă și prăznicar ce dateaza de la sfârșitul sec. XIX. Din sala expozițională dedicată istoriei evreiești din Călărași, am mai multe obiecte la care țin enorm, căci le-am găsit cu greu, și această sală este și primul meu proiect creat cap-coadă, și ar mai fi și sipetul din bronz, măsurătoarea-matrioșca, care ambele datează de la jumatatea sec. XVIII,  dar și ceramica, niste farfurii ce datează de la începutul sec XIX. Și aici mă voi opri, căci îmi sângerează inima, că trebuie să aleg, fără să menționez și alte obiecte de valoare din colecția muzeului.

Considerați necesară o platformă de promovare editorială pozitivă precum România Mea?

61

voturi

România Mea: Cum credeți, odată cu apariția Muzeului de Istorie și Etnografie în oraș, oamenii din localitate au aflat mai multe și au pătruns în esența a ceea ce sunt ca națiune și identitate?

Mariana Iurcu: O daaa, cetățenii orașului Călărași se mândresc foarte mult cu muzeul nostru, iar eu sunt un soi de eroul lor, căci ei au vazut că în 5 ani de activitate de când am început jobul meu, eu am încercat să creez din acest muzeu un brand local și împreună cu echipa care mă susține și se implică în totalitate, facem tot ce e posibil ca să îl aducem în dreputul muzeelor celor mai renumite din țară, deseori facem și imposibilul și când privim în trecut, ne uimim cum de am reușit. Astăzi în muzeu, elevii, studenții din școlile din oraș, au diverse proiecte educaționale datorită muzeului, avem colaborari și proiecte cultural-artistice la nivel național, proiecte turistice, și de vreo doi ani încoace masteranzii universitaților din Chișinău sunt direcționați la muzeul nostru, suntem un proiect de succes, suntem dați ca exemplu de cum un muzeu poate fi creat, promovat și activ.

România Mea: Ce înseamnă să fii muzeograf? Cum este să trăiți cu aceasta?

Mariana Iurcu: Da! Muzeograf! Sincer nici acum nu înțeleg în totalitate ce înseamnă să fii muzeograf, cu ce se ocupa acest muzeograf, căci eu am altă meserie la bază, dar un lucru știu, dacă îți iubești meseria și ceea ce faci, atunci le faci cu pasiune, cu dedicație și oricum s-ar numi profesia, important este să o îmbraci ca pe o haină ce îți vine pe masură și îți stă bine ca culoare. Orice greutate ce presupune meseria de muzeograf, pentru că deseori este greu să stai zile în șir în arhivă, să cauți documentele necesare pe care le aduci la muzeu, să intervievezi oamenii în etate ce îți povestesc evenimentele din trecutul orașului, cercetările științifice, istorice care sunt epuizante, salariul mizer, crearea și rescrierea istoriei orașului, toate pot fi doar o treaptă care te călește și ajungi spre culmile propuse, și când privești în urmă mă uimesc la cât de puternică și ambițioasă am fost și îmi dă puteri să perseverz pe mai departe. 

Dar cel mai frumos lucru este zâmbetul vizitatorilor ce nu se lasă plecați din muzeu, căci sunt și ghid, și suntem nevoiți să le spunem că este târziu, căci ghidajul nu poate dura mai mult de o ora, să le amintim că trebuie să ne întoarcem la munca noastră, - și ei ne mulțumesc că existăm, că facem ceea ce facem și cum o facem, totuși acest lucru este cel mai satisfăcător.

România Mea: Ce sfat ați da celor care nu au trecut deocamdată pe la Muzeului de Istorie și Etnografie din Călărași?

Marian Iurcu: Să ne viziteze! Pentru că doar la noi vor găsi acele teme care alte muzee nu le-au abordat, că avem așa exponate, care doar la noi le vor vedea, doar în muzeu vor cunoaște orașul Calarași, care este încă necunoscut de către publicul Republicii Moldova, și vor afla că nu doar coniacul și cele 4 mânăstiri le avem la Calarași, ci multe alte lucruri interesante, ca de exemplu, Muzeul Viorii, Muzeul Poliției ș.a. Dar mai ales colectivul de oameni zâmbitori, primitori de oaspeți ce îți vor oferi o ceașcă de ceai din plantele culese în codrii Călărașului, de către angajații muzeului, ceai oferit cu dragoste.

România Mea: Ce alte proiecte de viitor aveți pentru dezvoltarea instituției muzeale?

Marian Iurcu: Se lucrează la câteva proiecte, hard și soft, hard - iluminatul artistic al muzeului, care este pe sfârșite, în decembrie vom aprinde iluminatul nocturn al muzeului. Digitalizarea, un proiect nou, care am început în octombrie 2020, la care muzeul nostru participă, din cele 5 muzee din tara, căci noi am fost selectați, iar un proiect bilateral transfrontalier, ”Călărași-Râșcov, asemănări și contraste” cu satul Râșcov din partea stângă a Nistrului, regiunea transnistreană, și un alt proiect de dezvoltare turistică din cadrul ANTRIM, căci în sfârșit muzeul nostru va fi inclus într-un traseu național.  

Soft - două proiecte educativ-turistice, unul chemat ,,Felinarul turistic multifuncțional” și ,,Cimitirul evreisc - destinație turistică de secole”.  Fiecare proiect merită separat în parte povestit, căci sunt interesante și variate și doar le-am amintit în graba. 

Toate aceste proiecte la care lucrăm, și la care cu Doamne ajută ajungem la sfârșit cu succes, ne va ajuta să ne facem remarcați nu doar în țară, dar și peste hotare, vom putea astfel atrage turiști și vom deveni simbolul cultural al orașului Călărași și nu doar.

Guțu Vitalie

Jurnalist Senior

Guțu Vitalie




Articole preluate