224

2

Cultură

Cristina Platon - Teatrul este casa mea

Vineri, 23 Octombrie 2020

Teatrul

Din
Moldova

Teatrul

Fără
Nume

Chișinău

Republica
Moldova

Cristina Platon este actrița care joacă cu sufletul, iar tratamentul cel mai eficient tot în incinta teatrului și-l găsește. A jucat și în filme, totuși, revine mereu la scenă, la spectator și la cortina care se deschide de fiecare dată când pe scena Teatrului fără nume se joacă un spectacol.

- Cristina Platon dincolo de ușa teatrului poate fi descrisă ca…?

Cristina Platon: Dincolo de ușa teatrului, cred că pot fi descrisă ca o luptătoare, o mamă luptătoare, de multe ori nu am înțeles de unde am atâta curaj, putere de a renaște, de a reînvia.

- De la o facultatea de Drept internațional, la una de actorie, cum și când ai decis să schimbi girofarul destinului?

Cristina Platon: De mică mă vedeam artistă, întotdeuna mi-a plăcut să cânt, luam interviuri de la prieteni, mă implicam în toate proiectele de la școală, în toate scenetele aveam roluri. Mi-a plăcut foarte mult literatura, poezia. Totuși, tata fiind jurist, când a venit vremea, am decis și eu să-i urmez calea și am aplicat la facultatea de Drept. Nu regret, dar mereu mi-am văzut calea și drumul vieții legat de actorie.

- Din anul 2014 ești actriță la Teatrul fără nume, cum s-a schimbat viața/ factura personajelor tale în acești ani?

Cristina Platon: Da, în februarie fac 7 ani de când sunt angajată la Teatrul fără nume, inițial era Teatrul de revistă “Ginta Latină”! În acești ani s-au schimbat multe, a apărut încrederea, am înțeles că pot și am ce da publicului. Mulțumesc colegilor, în special lui Mihai Țărnă, cel care a văzut și a deslușit în mine talentul, care a avut răbdarea să îmi explice și să mă ajute să înțeleg fiecare personaj în parte.

- După o perioadă lungă, octombrie ne invită la Spectacolul ȘI RESTU-I TĂCERE…, în regia lui Mihai Țărnă, actorul când e o tăcere?

Cristina Platon: Noi am revenit din 9 octombrie cu premiera ȘI RESTU-I TĂCERE, care este un nou spectacol, un spectacol deosebit, de fapt, toate spectacolele regizate de Mihai Țărnă sunt speciale, aduc o nouă abordare, iar eu sunt mândră că fac parte din echipa teatrală. Tăcerea unui actor este gândul, frica ascunsă în spatele cuvintelor spuse.

- Ai jucat în spectacolele: Geta, în “Ultimul Tramvai”, de Tudor Țărnă; Litera “Z” în “Un abecedar bizar”, Furtuna în “Furtuna” de W. Shakespeare, cât de des actrița Cristina Platon se indetifică pe personajele și trăiește cu ele după spectacol?

Cristina Platon: Am jucat diferite personaje. În Geta am văzut durerea femenină, în Z” am găsit copilăria care persistă în mine, în noi. Toate personajele au lăsat o amprentă, eu merg spre personaj pentru a-l înțelege, a-l decodifica, prin studiul personajului eu tind să simt durerea lui, nebunia lui, caracteristicile comportamentale, ca mai apoi, să aduc personajul mai aproape de public. Mă autodescopăr de fiecare dată alături de personaje.

Considerați necesară o platformă de promovare editorială pozitivă precum România Mea?

50

voturi

Teatrul este casa mea.

- Colaborarea cu Teatrul “Luceafărul”, atunci când ai jucat Glenda, în „Streprease masculin sau goi pușcă”, cum poate fi înțeleasă, o căutare a noilor forme artistice, sau o punte spre o eventuală plecare?

Cristina Platon: Când am fost invitată la Teatrul Luceafărul m-am simțit onorată, sunt mulțumitoare lui I. Suveică (Dumnezeul să-l odihnească) pentru faptul că a văzut în mine acel personaj, care mi-a fost foarte drag, era o balerină. A fost o colaborare frumoasă, dar eu rămân cu suflet și trup în Teatrul fără nume, teatrul este casa mea.

- Teatrul este artă, cum e să fii om de artă în Republica Moldova pe timp de pandemie?

Cristina Platon: Nu cred că arta are timp, are pandemii. Arta are lacune în sens de durerea actorul când acesta nu poate fi pe scenă. Această pandemie ne-a ținut aproape, datorită lui Mihai Țărnă, pentru că am avut multe interviuri cu nume remarcabile din lumea artei, din sfera culturii, prin proiectul TFN în dialog cu… Protagonoștii dialogurilor au fost: Roman Burlaca, Andrei Captarenco, Micky Sebastian, Nicolae Dabija, Vladimir Beșleagă, Tudor și Zinaida Țărnă, Dumitru Crudu,  Mircea Srudu, etc.

Pe toată perioada pandemiei ne-am ținut unul de celălalt, asta mă bucură  foarte mult, mă bucură că acest început al teatrului nu s-a spulberat, iar implicarea regizorului nostru șef Mihai Țărnă este una masivă, deși fiind la Paris, noi zi de zi am fost prezenți pe Zoom, am făcut și mișcare scenică și repetiție, am făcut teatru altfel.

Tugarev Laura

Jurnalist Senior

Tugarev Laura




Articole preluate